spectrometric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECTROMÉTRIC, -Ă, spectrometrici, -e adj. Care aparține spectrometrului, privitor la spectrometru; care se efectuează cu spectrometrul. –
Fr. spectrométrique.spectrometric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROMÉTRIC, -Ă, spectrometrici, -ce, adj. Care aparține spectrometrului, privitor la spectrometru; care se efectuează cu spectrometrul. – Din
fr. spectrométrique.spectrometric (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la spectrometrie; care se face cu ajutorul spectrometrului. [< fr.
spectrométrique].
spectrometric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROMÉTRIC, -Ă, spectrometrici, -ce, adj. Care aparține spectrometrului, privitor la spectrometru; care se efectuează cu spectrometrul. — Din
fr. spectrométrique.