solistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLÍSTIC, -Ă, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. –
Solist +
suf. -ic.solistic (Dicționar de neologisme, 1986)SOLÍSTIC, -Ă adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. [Cf. germ.
solistisch].
solistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLÍSTIC, -Ă adj. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. (< germ.
solistisch)
solistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solístic adj. m.,
pl. solístici; f. solístică, pl. solísticesolistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLÍSTIC, -Ă, solistici, -ce,
adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. —
Solist +
suf. -
ic.