solist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLÍST, -Ă, soliști, -te, s. m. și
f. 1. Cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală (sau o parte dintr-o compoziție muzicală) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într-o compoziție coregrafică de ansamblu. – Din
fr. soliste.solist (Dicționar de neologisme, 1986)SOLÍST, -Ă s.m. și f. 1. Artist, cântăreț sau instrumentist care execută un solo.
2. Dansator care dansează singur. [< fr.
soliste, it
solista < lat.
solus – singur].
solist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLÍST, -Ă s. m. f. 1. cântăreț sau instrumentist care interpretează un solo sau partea cea mai importantă dintr-o piesă muzicală. 2. dansator care execută singur o piesă coregrafică sau deține rolul principal într-un ansamblu coregrafic. (< fr.
soliste, it.
solista)
solist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)solist, -ă, soliști -iste s. m., s. f. (pol.) infractor care acționează singur.
solist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solíst s. m.,
pl. solíștisolist (Dicționaru limbii românești, 1939)*solíst, -ă s. (d.
solo; fr.
soliste).
Muz. Cel ce execută un solo.
solist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)solist m. cel ce execută un solo.