solipsist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLIPSÍST, -Ă, solipsiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al solipsismului.
2. Adj. Care aparține solipsismului, privitor la solipsism. – Din
fr. solipsiste.solipsist (Dicționar de neologisme, 1986)SOLIPSÍST, -Ă adj. Referitor la solipsism. //
s.m. și f. Adept al solipsismului. [< fr.
solipsiste].
solipsist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLIPSÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al solipsismului. (< fr.
solipsiste)
solipsist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!solipsíst adj. m.,
s. m.,
pl. solipsíști; adj. f.,
s. f. solipsístă, pl. solipsístesolipsist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLIPSÍST, -Ă, solipsiști, -ste, s. m. și
f., adj..
1. S. m. și
f. Adept al solipsismului.
2. Adj. Care aparține solipsismului, privitor la solipsism. — Din
fr. solipsiste.