soliton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLITÓN s. n. (
Cib.,
Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din
fr.,
engl. soliton.soliton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLITÓN s. n. (
Cib.,
Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. — Din
fr.,
engl. soliton.