solist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLÍST, -Ă, soliști, -te, s. m. și
f. 1. Cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală (sau o parte dintr-o compoziție muzicală) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într-o compoziție coregrafică de ansamblu. – Din
fr. soliste.