solitarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLITARÍSM s. n. (
Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. –
Solitar +
suf. -ism.solitarism (Dicționar de neologisme, 1986)SOLITARÍSM s.n. (
Liv.) Tendință de izolare. [<
solitar +
-ism].
solitarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLITARÍSM s. n. tendință patologică de izolare. (< fr.
solitarisme)
solitarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solitarísm (
livr.)
s. n.solitarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLITARÍSM s. n. (
Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. —
Solitar +
suf. -
ism.