solipsism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din
fr. solipsisme.solipsism (Dicționar de neologisme, 1986)SOLIPSÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. [< fr.
solipsisme, cf. lat.
solus – singur,
ipse – însuși].
solipsism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLIPSÍSM s. n. concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. (< fr.
solipsisme)
solipsism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solipsísm s. n.solipsism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLIPSÍSM s. n. Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. — Din
fr. solipsisme.