regularisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A regula. ♦
Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. –
Regula +
suf. -arisi.regularisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regularisí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. regularisésc, imperf. 3
sg. regulariseá; conj. prez. 3
să regulariseáscăregularisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A regula. ♦
Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. —
Regula +
suf. -
arisi.regularisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regularisì v.
fam. a pune la cale, a învăța minte pe cineva. [Derivat din
regulà printr´un intermediar grec modern].