regularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊
Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din
fr. régularité.regularitate (Dicționar de neologisme, 1986)REGULARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce se face totdeauna în același fel și în același timp. ♦ Uniformitate. ♦ Simetrie; proporție. ♦ (
Fil.) Lege. [Cf. fr.
régularité].
regularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGULARITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este regulat (1). ◊ uniformitate. ◊ simetrie; proporționalitate. (< fr.
régularité)
regularitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*regularitáte f. (d. lat.
regularis, regular; fr.
régularité). Calitatea de a fi regular.
regularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regularitáte s. f.,
g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắțiregularitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regularitate f.
1. caracterul celor regulate; proporțiune, armonie;
2. conformitate cu regule anumite.
regularitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊
Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. — Din
fr. régularité.