regularisì - explicat in DEX

regularisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

regularisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. — Regula + suf. -arisi.

regularisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regularisì v. fam. a pune la cale, a învăța minte pe cineva. [Derivat din regulà printr´un intermediar grec modern].