regularisire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REGULARISÍRE,regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.
regularisire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri
regularisire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REGULARISÍRE,regularisiri, s. f. (înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. — V. regularisi.