recirculare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECIRCULÁRE, recirculări, s. f. (
Tehn.)
1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției.
2. Recirculație. –
V. recircula.recirculare (Dicționar de neologisme, 1986)RECIRCULÁRE s.f. Recirculație. [<
re- +
circulare].
recirculare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recirculáre s. f.,
g.-d. art. recirculắriirecirculare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECIRCULÁRE s. f. (
Tehn.)
1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției.
2. Recirculație. —
V. recircula.