recipisă - explicat in DEX

recipisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

recipisă (Dicționar de neologisme, 1986)
RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit].

recipisă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECIPÍSĂ s. f. înscris oficial, autentic, care confirmă primirea unor acte, telegrame etc. (după fr. récépissé, germ. Rezepisse)

recipisă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recipísă, V. recepisă.

recipisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipisă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. — După fr. récépissé, germ. Rezepisse.