priveghi - explicat in DEX

priveghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv).

priveghi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
privéghi, -uri, s.n. – 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea 1924 II: 472). – Der. regr. din priveghea „a păzi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă„.

priveghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri

priveghĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
privéghĭ n., pl. ghĭurĭ (vrom. preveghĭ, lat. per-vigĭlium). Veghere toată noaptea la un mort (cînd se adună la țară flăcăiĭ și fetele, și familia mortuluĭ le dă de mîncat și de băut). Priveghere, serviciŭ religios noaptea.