priveghetoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)priveghetoáre (persoană) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoárepriveghetoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)priveghetoare f.
1. păsărică cu penișul cenușiu și cu cântecul foarte plăcut
(Luscinia philomela); 2. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [Numele păsării e de origină tradițională: ea priveghează, după legendă, mai toată noaptea].