privi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVÍ, privesc, vb. IV.
1. Tranz.,
intranz. și
refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊
Expr. (
Tranz.)
A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite.
2. Tranz. și
refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede.
3. Tranz. (La
pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊
Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... –
Cf. sl. praviti.