plicticos - explicat in DEX

plicticos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós.

plicticos (Dicționaru limbii românești, 1939)
plicticós, -oásă adj. (ngr. pliktikós. V. apoplectic). Care te plictisește: om, discurs plicticos. Adv. În mod plicticos.

plicticos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plicticós adj. m., pl. plicticóși; f. plicticoásă, pl. plicticoáse

plicticos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plicticos a. plin de plictiseală. [Gr. mod.].