pliciui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLICIUÍ,pliciuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face plici1; a plici2. – Plici1 + suf. -ui.
pliciui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pliciuí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiésc, imperf. 3 sg. pliciuiá; conj. prez. 3 săpliciuiáscă