pliciuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLICIUÍRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a pliciui și rezultatul ei; plescăit. –
V. pliciui.pliciuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pliciuíre (rar)
s. f.,
g.-d. art. pliciuírii; pl. pliciuíri