plictis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLICTÍS s. n. (
Înv. și
fam.) Plictiseală. [
Acc. și:
plíctis] – Din
plictisi (derivat regresiv).
plictis (Dicționaru limbii românești, 1939)plictís n. fără pl. (cp. ngr.
nýxis și
plixis. V.
nixis, plictiseală).
Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ
plíxis, plictiseală.
plictis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plictís s. n.