plicsis (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plícsis (-suri), s. n. – Plictiseală. –
Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima
var., prin încrucișare cu cuvintele
der. (Graur,
BL, IV, 109). –
Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din
ngr. πληϰτιϰός;
plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din
ngr. πλήϰτω;
plictisitor, adj. (plicticos);
plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz).