plictisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV.
1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere.
2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din
ngr. éplixa (
aor. lui
plissó).plictisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plictisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plictisésc, imperf. 3
sg. plictiseá; conj. prez. 3
să plictiseáscăplictisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plictisì v. a cauza plictiseală. [V.
plicticos].