plictiseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis.
2. Enervare, necaz, supărare. –
Plictisi +
suf. -eală.