patronaj - explicat in DEX

patronaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage.

patronaj (Dicționar de neologisme, 1986)
PATRONÁJ s.n. Ocrotire, sprijinire, protecție. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, dusă de societățile de binefacere. [Var. patronagiu s.n. / < fr. patronage].

patronaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATRONÁJ s. n. ocrotire, protecție; sprijin, egidă. ◊ (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă. (< fr. patronage)

patronaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje

patronaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patronaj n. 1. protecțiune acordată de un om bogat sau puternic; 2. fig. protecțiune în genere (= fr. patronage).

patronaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] — Din fr. patronage.