patronagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRONÁGIU s. n. v. patronaj.patronagiu (Dicționar de neologisme, 1986)PATRONÁGIU s.n. v.
patronaj.
patronagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRONÁGIU s. n. v. patronaj.patronagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*patronágiŭ și
-áj n., pl.
e (fr.
patronage, d.
patron). Protecțiune din partea unuĭ om bogat orĭ influent. Protecțiune în general.