patrona - explicat in DEX

patrona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron¹. Cf. fr. patronner.

patrona (Dicționar de neologisme, 1986)
PATRONÁ vb. I. tr. A ocroti, a sprijini, a susține. ♦ (Depr.) A prezida, a trona. [< fr. patronner].

patrona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATRONÁ vb. tr. 1. a ocroti, a proteja, a sprijini, a susține. ◊ (depr.) a prezida, a trona. 2. (mar.) a înfășura cu ață de velă ori cu merlin capătul unei parâme pentru a împiedica despletirea sau uzarea. (< fr. patronner)

patrona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză

patronà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patronà v. a lua sub protecțiunea sa.

patrona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva);p. ext. a dirija, a conduce. — Din patron². Cf. fr. patronner.