patronat - explicat in DEX

patronat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron²; mulțime de patroni². totalitatea patronilor². – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.

patronat (Dicționar de neologisme, 1986)
PATRONÁT s.n. 1. (La romani) Drept al patronului asupra clienților săi. 2. (În trecut) Drept al unui prelat sau al unui senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. Calitate, situație de patron. ♦ Totalitatea patronilor. [< fr. patronat, lat. patronatus].

patronat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATRONÁT s. n. 1. (la romani) drept al patronului asupra clienților săi. 2. (în trecut) drept al unui prelat sau senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. calitate, situație de patron; totalitatea patronilor. (< fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat)

patronat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patronát (pa-tro-) s. n.

patronat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron²; mulțime de patroni², totalitatea patronilor². — Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.