patronare - explicat in DEX

patronare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRONÁRE¹, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona.

patronare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRONÁRE², patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron¹.

patronare (Dicționar de neologisme, 1986)
PATRONÁRE s.f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, susținere. ♦ (depr.) tronare, prezidare. [< patrona].

patronare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri

patronare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRONÁRE¹, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. — V. patrona.

patronare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRONÁRE², patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. — Din patron¹.