orbiș - explicat in DEX

orbiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORBÍȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb² + suf. -iș.

orbiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
orbíș, V. orbește.

orbiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orbíș (pop.) adv.

orbiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
orbiș adv. orbește.