orbicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat,
m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din
fr. orbiculaire, lat. orbicularis.orbicular (Dicționar de neologisme, 1986)ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦
s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr.
orbiculaire, lat.
orbicularis].
orbicular (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORBICULÁR, -Ă I.
adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr.
orbiculaire, lat.
orbicularis)
orbicular (Dicționaru limbii românești, 1939)*orbiculár, -ă adj. (lat.
orbicularis). Circular, ca cercu:
mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).
orbicular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orbiculár adj. m.,
pl. orbiculári; f. orbiculáră, pl. orbiculáre