orbește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORBÉȘTE adv. 1. Ca orbii
2, pe dibuite, la întâmplare.
2. Fig. Fără discernământ, fără reflecție, fără chibzuință, în mod mecanic. ♦ Necontrolat, nebunește, inconștient; pătimaș. –
Orb2 +
suf. -ește.