orbecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ORBECÁRE,orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
orbecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) orbecáre (înv.) s. f., g.-d. art. orbecắrii; pl. orbecắri