orbesc - explicat in DEX

orbesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului², de orb². 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb² + suf. -esc.

orbesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
orbésc v. tr. (d. orb). Fac orb: împăratu Vasile Bulgaroctonu pus să se orbească 80,000 de Bulgarĭ. Fac să nu vadă bine: era o lumină de te orbea. Fig. Furia-l orbise. V. intr. Devin orb: Milton a orbit la bătrîneță [!].

orbesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orbésc (rar) adj. m., f. orbeáscă; pl. m. și f. orbéști