norocit - explicat in DEX

norocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

norocit (Dicționaru limbii românești, 1939)
norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.

norocit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
norocit a. cu noroc, fericit.