norod - explicat in DEX

norod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NORÓD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

norod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
noród (noroáde), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).

norod (Dicționaru limbii românești, 1939)
noród și (vechi) năród n., pl. oade (vsl. na-rodŭ, popor, d. roditi, a naște. V. rod). Rar. Azĭ. Popor.

norod (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
noród, -oade, s.n. – 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie 1980: 224). – Sl. narodǔ, din roditi „a zămisli” (DER).

norod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
noród (înv.) s. n., pl. noroáde

norod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
norod n. poporul, mai ales cel de jos. [Slav. NARODŬ, din RODITI, a naște].