norocos - explicat in DEX

norocos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.

norocos (Dicționaru limbii românești, 1939)
norocós, -oásă adj. Care are noroc, fericit.

norocos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
norocós adj. m., pl. norocóși; f. norocoásă, pl. norocoáse

norocos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
norocos a. cel favorizat de soartă.