monocromator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din
fr. monochromateur.monocromator (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCROMATÓR s.n. (
Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr.
monochromateur].
monocromator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. (< fr.
monochromateur)
monocromator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocromatór (-no-cro-) s. n.,
pl. monocromatoáre