monocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren.
2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel, în cadrul unei țări, al unei regiuni etc. – Din
fr. monoculture.