monocrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCRÓM, -Ă, monocromi, -e, adj. 1. Care are o singură culoare; monocromatic.
2. (Despre picturi) Executat în valorile apropiate ale aceluiași ton. ♦
Fig. Plictisitor, uniform, monoton. – Din
fr. monochrome.monocrom (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCRÓM, -Ă adj. Care are o singură culoare; monocromatic (
1) [în DN]. (
Despre o pictură) Executată în valorile apropiate ale aceluiași ton. V.
camaieu, grisai. ♦ (
Fig.) Monoton, uniform. [< fr.
monochrome, cf. gr.
monos – unic,
chroma – culoare].
monocrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCRÓM, -Ă adj. 1. cu o singură culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiași ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr.
monochrome)
monocrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocróm (-no-crom) adj. m.,
pl. monocrómi; f. monocrómă, pl. monocróme