monocristal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCRISTÁL, monocristale, s. n. Cristal cu atomii și moleculele dispuse într-o rețea cristalină spațială neîntreruptă. – Din
fr. monocristal.monocristal (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCRISTÁL s.n. Cristal unic, cu atomii și moleculele dispuse într-o rețea cristalină neîntreruptă. [Cf. fr.
monocristal].
monocristal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCRISTÁL s. n. cristal mic, cu atomi și molecule dispuse într-o rețea cristalină neîntreruptă. (< fr.
monocristal)
monocristal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocristál (-no-cris-) s. n.,
pl. monocristále