monocular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCULÁR, -Ă, monoculari, -e, adj. 1. (
Med.; despre vedere) Care se realizează cu un singur ochi.
2. (
Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular. – Din
fr. monoculaire.monocular (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ochi. [< fr.
monoculaire, cf. gr.
monos – unic, lat.
oculus – ochi].
monocular (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr.
monoculaire)
monocular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monoculár (mo-no-/mon-o-) adj. m.,
pl. monoculári; f. monoculáră, pl. monoculáre