monocromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCROMÁTIC, -Ă, monocromatici, -ce, adj. Cu o singură culoare, monocrom (
1). ♦ (Despre un fascicul de raze) Care este format din radiații cu aceeași lungime de undă. – Din
fr. monochromatique.monocromatic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. Cu o singură culoare; monocrom.
2. (
Despre fascicule de raze) Format din radiații cu aceeași lungime de undă. [Cf. fr.
monochromatique].
monocromatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiații cu aceeași lungime de undă. (< fr.
monochromatique)
monocromatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocromátic (-no-cro-) adj. m.,
pl. monocromátici; f. monocromátică, pl. monocromátice