monocotiledonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCOTILEDONÁT, -Ă, monocotiledonați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de plante superioare erbacee, rar lemnoase, cu frunze care prezintă nervuri paralele, cu flori compuse din trei sau șase elemente și cu embrionul alcătuit dintr-un singur cotiledon; (și la
sg.) plantă din această clasă. – Din
fr. monocotylédoné.