monocotiledonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCOTILEDONÁT, -Ă, monocotiledonați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de plante superioare erbacee, rar lemnoase, cu frunze care prezintă nervuri paralele, cu flori compuse din trei sau șase elemente și cu embrionul alcătuit dintr-un singur cotiledon; (și la
sg.) plantă din această clasă. – Din
fr. monocotylédoné.monocotiledonat (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCOTILEDONÁT, -Ă adj. (
Despre plante) Care are un singur cotiledon în embrion; monocotiledon. //
s.f.pl. Clasă de plante al căror embrion are un singur cotiledon; (
la sg.) plantă don această clasă. [< fr.
monocotyledoné(s), cf. gr.
monos – unic,
kotyledon – cavitate].
monocotiledonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCOTILEDONÁT, -Ă I.
adj. (despre embrion) cu un singur cotiledon; monocotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are un singur cotiledon. (< fr.
monocotylédoné/s/)
monocotiledonat (Dicționaru limbii românești, 1939)*monocotiledonát, -ă adj. (
mono- și
cotiledon).
Bot. Care are numaĭ un cotiledon, ca crinu. S. f. Plantă fanerogamă cu un singur cotiledon:
monocotiledonatele formează una din cele treĭ diviziunĭ ale regnuluĭ vegetal.monocotiledonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocotiledonát adj. m.,
pl. monocotiledonáți; f. monocotiledonátă, pl. monocotiledonáte