expediționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (
1), care se află într-o expediție. ♦
Corp (sau
armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (
2). [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. expéditionnaire.expediționar (Dicționar de neologisme, 1986)EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊
Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
expéditionnaire].
expediționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPEDIȚIONÁR, -Ă I.
adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr.
expéditionnaire)
expediționar (Dicționaru limbii românești, 1939)*expediționár, -ă adj. (d.
expedițiune cu term.
-onar). Care face o expedițiune:
armată expediționară.expediționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expediționár (-ți-o-) adj. m.,
pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáreexpediționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expediționar a. și m. care face o expedițiune.
expediționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (
1), care se află într-o expediție. ◊
Corp (sau
armată)
expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (
2). [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. expéditionnaire.