expectorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de
a expectora și rezultatul ei; expectorație. –
V. expectora.expectorare (Dicționar de neologisme, 1986)EXPECTORÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a expectora; expectorație. [<
expectora].
expectorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expectoráre s. f.,
g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắriexpectorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de
a expectora și rezultatul ei; expectorație. —
V. expectora.