expediționar - explicat in DEX

expediționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ♦ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.

expediționar (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire].

expediționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)

expediționar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*expediționár, -ă adj. (d. expedițiune cu term. -onar). Care face o expedițiune: armată expediționară.

expediționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre

expediționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expediționar a. și m. care face o expedițiune.

expediționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] — Din fr. expéditionnaire.