discredita - explicat in DEX

discredita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

discredita (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].

discredita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCREDITÁ vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)

discredita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discreditá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrediteáză

discredità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.

discredita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. — Din fr. discréditer.