discrazie - explicat in DEX

discrazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCRAZÍE, discrazii, s. f. Stare generală morbidă care nu are o cauză bine definită. – Din fr. dyscrasie.

discrazie (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție].

discrazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie)

discrazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discrazíe s. f., art. discrazía, g.-d. art. discrazíei; pl. discrazíi, art. discrazíile

discrazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCRAZÍE, discrazii, s. f. Stare generală morbidă caracterizată prin tulburări ale umorilor organismului. — Din fr. dyscrasie.